1 Iov a luat cuv卯ntul 艧i a zis:
2 ,,C卯t de bine 艧tii tu s膬 vii 卯n ajutorul sl膬biciunii! Cum dai tu ajutor bra牛ului f膬r膬 putere!
3 Ce bune sfaturi dai tu celui f膬r膬 pricepere! Ce bel艧ug de 卯n牛elepciune dai tu la iveal膬!
4 C膬tre cine se 卯ndreapt膬 cuvintele tale? 艦i al cui duh vorbe艧te prin tine?
5 脦naintea lui Dumnezeu tremur膬 umbrele supt ape 艧i supt locuitorii lor;
6 卯naintea Lui locuin牛a mor牛ilor este goal膬, ad卯ncul n'are acoperi艧.
7 El 卯ntinde miaz膬noaptea asupra golului, 艧i sp卯nzur膬 p膬m卯ntul pe nimic.
8 Leag膬 apele 卯n norii S膬i, 艧i norii nu se sparg supt greutatea lor.
9 Acopere fa牛a scaunului S膬u de domnie, 艧i 脦艧i 卯ntinde norul peste el.
10 A tras o bolt膬 pe fa牛a apelor, ca hotar 卯ntre lumin膬 艧i 卯ntunerec.
11 St卯lpii cerului se clatin膬, 艧i se 卯nsp膬im卯nt膬 la amenin牛area Lui.
12 Prin puterea Lui turbur膬 marea, prin priceperea Lui 卯i sfarm膬 furia.
13 Suflarea Lui 卯nsenineaz膬 cerul, m卯na Lui str膬punge 艧arpele fugar.
14 艦i acestea s卯nt doar marginile c膬ilor Sale, 艧i numai adierea lor u艧oar膬 ajunge p卯n膬 la noi! Dar tunetul lucr膬rilor Lui puternice cine -l va auzi?``