1 Iov a luat din nou cuv卯ntul 卯n pilde, 艧i a zis:
2 ,,Oh! cum nu pot s膬 fiu ca 卯n lunile trecute, ca 卯n zilele c卯nd m膬 p膬zea Dumnezeu,
3 c卯nd candela Lui str膬lucea deasupra capului meu, 艧i Lumina lui m膬 c膬l膬uzea 卯n 卯ntunerec!
4 Cum nu s卯nt ca 卯n zilele puterii mele, c卯nd Dumnezeu veghea ca un prieten peste cortul meu,
5 c卯nd Cel Atotputernic 卯nc膬 era cu mine, 艧i c卯nd copiii mei st膬teau 卯n jurul meu;
6 c卯nd mi se sc膬ldau pa艧ii 卯n sm卯nt卯n膬, 艧i st卯nca v膬rsa l卯ng膬 mine p卯raie de untdelemn!
7 Dac膬 ie艧eam s膬 m膬 duc la poarta cet膬牛ii, 艧i dac膬 卯mi preg膬team un scaun 卯n pia牛膬,
8 tinerii se tr膬geau 卯napoi la apropierea mea, b膬tr卯nii se sculau 艧i st膬teau 卯n picioare.
9 Mai marii 卯艧i opriau cuv卯nt膬rile, 艧i 卯艧i puneau m卯na la gur膬.
10 Glasul c膬peteniilor t膬cea, 艧i li se lipea limba de cerul gurii.
11 Urechea care m膬 auzea, m膬 numea fericit, ochiul care m膬 vedea m膬 l膬uda.
12 C膬ci sc膬pam pe s膬racul care cerea ajutor, 艧i pe orfanul lipsit de sprijin.
13 Binecuv卯ntarea nenorocitului venea peste mine, umpleam de bucurie inima v膬duvei.
14 M膬 卯mbr膬cam cu dreptatea 艧i -i slujeam de 卯mbr膬c膬minte, neprih膬nirea 卯mi era manta 艧i turban.
15 Orbului 卯i eram ochi, 艧i 艧chiopului picior.
16 Celor nenoroci牛i le eram tat膬, 艧i cercetam pricina celui necunoscut.
17 Rupeam falca celui nedrept, 艧i -i smulgeam prada din din牛i.
18 Atunci ziceam: ,脦n cuibul meu voi muri, zilele mele vor fi multe ca nisipul.
19 Apa va p膬trunde 卯n r膬d膬cinile mele, roua va sta toat膬 noaptea peste ramurile mele.
20 Slava mea va 卯nverzi ne卯ncetat, 艧i arcul 卯mi va 卯ntineri 卯n m卯n膬.`
21 Oamenii m膬 ascultau 艧i a艧teptau, t膬ceau 卯naintea sfaturilor mele.
22 Dup膬 cuv卯nt膬rile mele, niciunul nu r膬spundea, 艧i cuv卯ntul meu era pentru to牛i o rou膬 binef膬c膬toare.
23 M膬 a艧teptau ca pe ploaie, c膬scau gura ca dup膬 ploaia de prim膬var膬.
24 C卯nd li se muia inima, le z卯mbeam. 艧i nu puteau izgoni senin膬tatea de pe fruntea mea.
25 脦mi pl膬cea s膬 m膬 duc la ei, 艧i m膬 a艧ezam 卯n fruntea lor; eram ca un 卯mp膬rat 卯n mijlocul unei o艧tiri, ca un m卯ng卯ietor l卯ng膬 ni艧te 卯ntrista牛i.